miercuri, 9 iunie 2010

Elizabeta de Brandenburg1485- 1545

A fost o printesa daneza, sora lui Christian II, cel care a introdus lutheranismul in Danemarca. Mama ei era sora cu Frederic cel Intelept si Ioan cel Statornic,  Electori ai Saxoniei,  amandoi protectorii lui Luther. Casatoria a implicat-o in relatii familiale prevestitoare de rau pentru armonia religioasa.
Sotul ei,  Joachim I, era fratele cardinalului Albert de Hohenzollern, Arhiepiscop de Mainz, cel impotriva carui Luther a editat cele 95 de teze. Sotul ei era insa un catolic mult mai intransigent decat fratele sau. La Dieta din Augsburg din 1530, l-a invinuit pe Luther pentru razboiul taranilor si a vorbit atat de aprig impotriva ereticilor, incat Papa a crezut ca Spiritul Sfant a vorbit prin el.  Dar deosebirile de opinie si disputele pe tema religiei nu vor aparea decat dupa un sfet de secol de casnicie.

Elisabeta cunoaste protestantismul de la fratele ei , regele Danemarcei aflat in exil (cel care, asa cum am afirmat intr-un articol anterior a stat o perioada la Luthet si i-a daruit un inel Catherinei). Citeste Biblia lui Luther si celelalte scrieri ale lui, pe care sotul ei le interzice, sub amenintarea cu pedeapsa capitala.
A devenit un fel de “evanghelist itinerant”. Dechizata in negustor, impartea tratatele si cartile de imnuri ale lui Luther cu multa pasiune.
In 1527, profitand de lipsa sotului ei, a participat la serviciul de impartasire administrat de un predicator protestant. Cand Ioachim s-a intors acsasa a descoperit cele intamplate. Traditia spune ca ar fi fost tradata de Elisabeta, fiica ei. Ioachim i-a dat un ultimatum de 6 luni pentru a renunta la ideile protestante. Inainte de expirarea timpului alocat, Elisabeta a reusit sa fuga din castel deghizata in taranca. Sotul ei a cerut insistent ca Electorul Ioan de Saxonia, unchiul ei, sa o trimita inapoi. Conducatorii Europei l-au incurajat sa insiste pentru reintoarecerea ei acasa. Cerintele sotului erau sa se intoarca la catolicism. Pretentiile ei erau sa i se garanteze dreptul al exprimare religioasa asa cum considera ea si sa se poata impartasi conform credintei ei. Conditiile ei au fost respinse, asa ca nu s-a intors. Elisabeta afirma ca putea ierta adulterul de care se facea vinovat sotul ei, dar in ceea ce privaste credinta, nu putea sa faca nici un compromis.

Urmează ani de sărăcie, îngrijorare si singurătate. Dintr-o scrisoare către unul dintre fii citam cu durere: Sufăr de artrită, gută, crampe şi pierderea dinţilor. Nu am un gulden sau un phenning, castel, oraş, grădină sau livadă. Nu am decât o cameră cu un pat şi nu am destui bani să-mi pot cumpăra măcar un ou. De doi ani sunt aproape moartă de foame.  A stat pentru o perioada la familia Luther.

După moartea soţului in 1535  este rugată să se întoarcă, promiţându-i-se proprietăţile din Spandau şi renta de 6000 de guldeni, primite prin contractul de casatorie. Condiţia pusă de ea a fost ca în zona in care va locui să fie urmat Cuvântul curat al lui Dumnezeu. In 1545 se intoarce acasă şi pentru scurtă vreme face din casa ei un loc al devoţiunii. Urmarile acestor ani de saracie si suferinta si-au pus amprenta asupra trupului si spiritului (mintii) ei. Desi avea o stare de sanatate subreda, a cerut sa fie dusa la Berlin si inmormantata alaturi de sotul ei care o abandonase cu 27 de ani in urma din cauza religiei. La moartea ei a fost eclipsă de lună. Ultimele cuvinte pe care le-a rostit au fost: “Cine se teme de o eclipsă? Cred in cel care a făcut soarele,luna şi stelele şi a dat viaţă tuturor creaturilor. El mă va înălţa. Fie ca El să nu zăbovească să ma ia. Voi fi cu El. Sunt atât de obosită de viaţă!”

Ramona Soare - Majesty.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu