sâmbătă, 27 februarie 2010

Fa-ti timp...

În trecerea prin lume către veci
Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzând
Fă-ți timp să poți, cu milă, să le alini oricând!
Fă-ți timp pentru-adevăruri și adâncimi de vis,
Fă-ți timp pentru prieteni cu sufletul deschis!
Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lângă izvor,
Fă-ți timp s-asculți ce spune o floare, un cocor!
Fă-ți timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,
Fă-ți timp, fumoase amintiri de unul să invoci!
Fă-ți timp să stai cu mama, cu tată-tău – bătrâni…
Fă-ți timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini…
În trecerea grăbită prin lume către veci
Fă-ți timp, măcar o clipă să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să guști frumosul și tot ce e curat,
Fă-ți timp, că ești de mistere-nconjurat!
Fă-ți timp cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ți timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!
Fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți,
Fă-ți timp să dai vieții adevăratul sens!
Fă-ți timp, ACUM!
Să știi: zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieții, n-o mai stingi!

vineri, 26 februarie 2010

Cugetari...

  1. Idealurile sunt ca stelele: s-ar putea sa nu le atingem,dar ne pot calauzi in viata.
  2. Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi;esti intelept daca stii care jumatate!
  3. Succesul nu este niciodata final, iar infrangerea nu este niciodata fatala;ceea ce ramane in ultima instanta este curajul .
  4. Poti pierde banii - e rau. Poti pierde un prieten - e si mai rau.Dar daca ti-ai pierdut curajul si speranta - ai pierdut aproape totul.
  5. Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente,iar mintile reduse ii discuta pe altii
  6. .Este mai bine sa mori pentru ceva decat sa traiesti degeaba.
  7. Cine nu iarta distruge puntea pe care trebuie sa treaca el insusi.
  8. Curajul este un fel de cunostinta superioara prin care ajungem sa putem face distinctia dintre lucrurile de temut silucrurile de care nu trebuie sa ne mai temem.
  9. Daca n-ar exista dusmani, n-ar exista lupte;daca n-ar exista lupte, n-ar exista biruinte;daca n-ar exista biruinte n-am purta cununa.
  10. Un vis este un microscop prin care privim la manifestările ascunse în sufletul nostru.
  11. Experienta este numele pe care oricine il da propriilor greseli". Oscar Wilde
  12. In definitiv, nu anii din viata sunt cei care conteaza,ci viata din anii tai". Abraham Lincoln
  13. "Speranta este visul omulului treaz". Aristotel
  14. Nu este raspunsul cel care lumineaza,ci intrebarea". Eugen Ionescu

joi, 25 februarie 2010

Ruga pentru parinti

Adrian Paunescu

Enigmatici si cuminti,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Cheamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi aşa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea

miercuri, 24 februarie 2010

Daca

Rudyard Kipling


Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!

luni, 22 februarie 2010

Capat de drum

Valentin Popovici
.
Există un capăt de drum la-nserare,
Poteca spre ultima îmbrăţişare,
Un ultim sărut şi un zâmbet uitat,
La ultima gară, un ultim oftat...

Există o ultimă oră târzie,
În orice-nceput şi în orice tărie,
Un capăt de fir ce s-a rupt din suman,
O ultimă pagină ruptă din an.

Există o lacrimă tristă din urmă,
Un val din ocean ce la maluri se curmă;
Şi când se încheie sfiosul alint,
Se rupe şi funia tare de-argint.

Există o ultimă pagină scrisă,
O lungă tăcere la vorba cea zisă,
Un cântec de lebădă, ultimul dor,
Când cade găleata de la izvor.

Dar ce fericire, ce sfântă splendoare,
S-ajungem la capăt de drum, la-nserare;
Şi-acolo la ultimii paşi de drumeag,
Să vină Isus, să ne-aştepte în prag!

Sa nu...

Sa nu faci nici o fapta pe care ai dori sa n-o vada Dumnezeu.
Sa nu vorbesti nici un cuvant pe care ai vrea sa nu-l auda Dumnezeu.
Sa nu scrii nimic pe care ai dori ca Dumnezeu sa nu-l citeasca.
Sa nu te duci nicaieri unde te-ai teme sa te intalnesti cu Dumnezeu.
Cand esti intre oameni, vegheaza asupra cuvintelor tale.
Cand esti in familie, vegheaza asupra faptelor tale.
Cand esti singur, vegheaza asupra gandurilor tale.

Viata e un joc

           Preluare http://www.ozibuna.net

Cu câţiva ani în urma, Brian Dyson, preşedintele Coca Cola, a ţinut un discurs la o universitate despre legătura dintre muncă şi celelalte “responsabilităţi” pe care fiecare dintre noi le avem în viaţă. “Imaginează-ţi viaţa ca pe un joc în care jonglezi cu 5 mingi în aer.
       Aceste mingi sunt: munca, familia, sănătatea, prietenii şi spiritul. Trebuie să le menţii în aer. Curând vei înţelege că munca este o minge de cauciuc, dacă o scapi va reveni înapoi. Celelalte patru mingi însă,sunt din sticlă. Dacă scapi vreuna dintre ele, se va zgâria, crăpa sau chiar sparge. Nu va mai fi niciodată la fel. Trebuie să înţelegi aceste lucruri şi să te lupţi pentru a obţine echilibru în viaţă. Cum?
      Nu-ţi subestima valoarea comparându-te cu alţii. Fiecare suntem diferiţi şi fiecare suntem speciali.
      Nu-ţi stabili obiectivele dupa ceea ce susţin alţii că este important. Doar tu poţi ştii ce e mai bine pentru tine.
      Nu ignora lucrurile dragi ţie. Ţine de ele ca şi cum ar fi însăşi viaţa ta, pentru că fără ele viaţa este lipsită de sens.
      Nu lăsa viaţa să ţi se scurgă printre degete trăind fie în trecut fie pentru viitor. Doar trăind câte o zi odată vei putea trăi toate zilele vieţii tale.
      Nu renunţa atunci când ai ceva de oferit. Nimic nu se termină până în momentul în care te opreşti să mai încerci.
      Nu-ţi fie frică să admiţi că nu eşti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leagă unii de alţii.
      Nu-ţi fie frică să îţi asumi riscuri. Doar încercându-ne norocul învăţăm să fim bravi.
      Nu alunga dragostea afară din viaţa ta spunând că e imposibil de găsit. Cea mai rapidă modlitate de a primi dragoste este să dăruieşti; cea mai rapida cale de a o pierde este să o ţii prea strâns; dar dându-i aripi vei reuşi să o păstrezi.
      Nu alerga atât de repede prin viaţă încât să uiţi nu numai pe unde ai fost ci şi încotro te îndrepţi.
      Nu uita! Cea mai acută dorinţă emoţională a oricărei persoane este aceea de a se simţi apreciată.
      Nu îţi fie frică să înveţi. Cunoaşterea este o comoară pe care întotdeauna o poţi purta cu tine cu uşurinţă.  
      Atenţie cum îţi foloseşti timpul şi vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi recuperate.
      Viaţa nu e o cursă, ci o călătorie care trebuie savurată pas cu pas.
       Ieri e Istorie, Mâine e Mister iar Azi e un Cadou…Bucură-te de el!”

Crezul omului fericit

  1.  Am aflat fericirea, ajutându-i pe ceilalţi s-o găsească.
  2. Sunt sănătos pentru că duc o viaţă cumpătată sub toate aspectele şi mănânc doar produsele pe care natura le solicită pentru întreţinerea corpului.
  3. Nu am niciun fel de temeri.
  4. Nu urăsc pe nimeni, nu invidiez pe nimeni, ci iubesc toată omenirea.
  5. Sunt implicat într-o muncă pe care o iubesc şi în care amestec cu generozitate jocul. Astfel, nu obosesc niciodată. 
  6. Îmi exprim zilnic mulţumirea, nu pentru obţinerea a mai multe bogăţii, ci pentru înţelepciunea cu care acum recunosc, îmbrăţişez şi folosesc din belşug bogăţii aflate sub stăpânirea mea.
  7. Nu rostesc niciun nume dacât doar pentru a-l cinsti. 
  8. Nu cer nicio favoare de la nimeni, cu excepţia privilegiului de a-mi împărtăşi bogăţiile cu aceia care le vor primi.
  9. Sunt în relaţii bune cu conştiinţa mea. Astfel, ea mă îndrumă corect în tot ceea ce întreprind.
  10. Nu am niciun duşman, deoarece nu rănesc pe nimeni, indiferent de motiv, dar beneficiez de pe urma tuturor acelora cu care intru în legătură, învăţându-i calea de a obţine bogăţii durabile.
  11. Deţin mai multe bogăţii materiale decât îmi sunt necesare, deoarece nu sunt lacom şi râvnesc doar la lucrurile materiale pe care le pot folosi pe parcursul vieţii. 
  12. Deţin o proprietate imensă, scutită de taxe, deoarece există în principal în mintea mea, constând în bogăţiile nemateriale ce nu pot fi evaluate sau însuşite decât de cei care adoptă stilul meu de viaţă. 
  13. Am creat această vastă proprietate, respectând legile naturii şi adaptându-mi obiceiurile la acestea. Tocmai ai citit cuvintele lui Napoleon Hill, omul care a avut privilegiul de a studia timp de 20 de ani oamenii bogaţi, pentru a afla care este secretul succesului lor. Învăţaturile lui au făcut de-a lungul anilor DIN OAMENI SIMPLI,MILIONARI!
                     Preluare http://www.ozibuna.net

    Concentreaza-te pe viitor

    Viitorul tau e o extraordinara aventura.
    Pregateste-te pentru viitorul tau, nu trai in trecut.
    Savureaza-ti amintirile placute,
    foloseste-le pe cele rele ca lectii de viata.

    Croieste-ti o poteca in viitorul imaginar
    Gandeste, simte si vizualizeaza-te ca un om de succes.
    Ca sa atingi orice obiectiv in viata, trebuie sa iti proiectezi rezultatul final.
    Gandeste-te la euforia, satisfactia, bucuria pe care le simti.
    Poarta aceste sentimente minunate cu tine zi de zi
    si ele iti vor pastra in vizor rezultatele dorite.

    Mai devreme sau mai tarziu, vei putea invinge daca ai aceasta convingere.
    Cartile pe care trebuie sa le joci in viata
    sunt mai putin importante decat modul in care joci cu ele.
    In fiecare zi ti se ofera o noua mana de carti.

    Succesul e in viitorul tau daca esti dispus sa muncesti pentru el.

    duminică, 21 februarie 2010

    Ajutor la nevoie

    1. Oamenii au nevoie de siguranţă şi de încredere,iar dacă aceste calitaţi le ai pune-le cât mai repede în practică.
    2. Oamenii doresc să se simtă speciali,iubiţi,în centrul atenţiei, de aceea gaseşte în fiecare zi o calitate a lor pe care poţi să o apreciezi şi fa-le cîte un compliment din toată inima.
    3. Oamenii speră la tot ce este mai bine…nu uita să le oferi speranţa adevărată pe care numai Cristos o poate da…
    4. O nevoie foarte mare pe care o au oamenii este o persoana care sa fie alături de ei şi care să-i înţeleagă.Fii gata să-i asculţi atunci cînd au nevoie.
    5. Oamenii sunt foarte egoişti şi centraţi de cele mai multe ori asupra lor înşişi,ţine cont mai întâi de nevoile lor.
    6. Din punct de vedere emoţional oamenii sunt vulnerabili,nu uita să-i încurajezi şi să le oferi cuvinte de îmbărbătare.
    7. Fiecare om îşi doreşte succesul,fii lângă ei şi ajută-i să cîştige…
    Fă binele în orice clipă şi nu uita să-l araţi lumii pe Dumnezeu. Poate tu o să fi singura predică pe care o va auzi cineva vreodată.

    A-B-C-ul invataturii

    Ascultă înainte şi după aceea vorbeşte
    Binecuvântă şi nu blestema
    Credinţa în Domnul să-ţi fie tăria
    Dragostea acoperă o sumedenie de păcate.IUBEŞTE
    Edifică-te zilnic prin rugăciune
    Fugi de poftele tinereţii şi a cărnii
    Găseşte totdeauna partea bună a lucrurilor
    Harul lui Dumnezeu este îndeajuns pentru a fi tot timpul bucuros
    Ignorarea altora nicicând să nu fie pomenită în viaţa ta
    Judecă-te pe tine însuţi căci judecata este a Domnului
    Lumina ta să-ţi fie Cuvântul Sfânt
    Munceşte cu drag ,oriunde ai fi ca pentru Domnul
    Nu încerca să te dai altul decât cel ce eşti
    Opune-te oricărui păcat,oricărui rău
    Partăşia cu fraţii caut-o mereu
    Rabdă ispita şi vei fi biruitor
    Sacrifică-te pentru binele altora
    Ştiinţa adevărată se capătă prin frica de Domnul
    Taci atunci când n-ai cuvinte de zidire
    Ţinta ta să fie Cerul
    Urmăreşte pacea şi neprihănirea
    Vorbirea de rău să fie departe de tine
    Zeciuiala este datoria ta faţa de Dumnezeu

    Neputinta parintilor

    Pot să îţi dau viaţă,dar nu pot trăi pentru tine.
    Pot să te învăţ lucruri,dar nu te pot obliga să le asculţi.
    Pot să-ţi arăt direcţia,dar nu te pot duce acolo.
    Pot să-ţi dau libertate,dar nu pot să răspund pentru ea.
    Pot să îţi arăt care este diferenţa dinrte bine şi rău,dar nu pot decide pentru tine.
    Pot să-ţi cumpăr îmbrăcăminte frumoasă,dar nu te pot face frumos în interior.
    Pot să-ţi dau un sfat,dar nu-l pot accepta eu pentru tine.
    Pot să-ţi ofer dragostea,dar nu ţi-o pot impune.
    Pot să te învăţ să împarţi,dar nu te pot face să nu fii egoist.
    Pot să te învăţ adevărurile vieţii,dar nu-ţi pot face o reputaţie.
    Pot să te învăţ să te fereşti de alcool,dar nu pot spune “nu” în locul tău.
    Pot să te previn despre efectele tutunului,dar nu te pot opri să le foloseşti.
    Pot să te învăţ ce-i bunătatea,dar nu ţi-o pot impune.
    Pot să te învăţ cum să trăieşti,dar nu-ţi pot da viaţa veşnică.

    Toata casa mea

    B. BURTESCU
    Doamne,
    Ce minunat ai putut să fii
    Când Te-ai gândit să faci o mică-mpărăţie de iubire
    Din bunici,
    Din tată şi mamă şi nişte copii
    Sărbătoare a vieţii,
    I-ai adunat în jurul unei vetre,
    I-ai strâns în jurul unei pâini…
    Este lucrul cel mai frumos ce Ţi-a ieşit din mâini
    Şi pentru cine ştie să-nţeleagă,
    Această minune pe care-o numim „casa noastră”
    Este frumoasă numai întreagă.

    Dacă ne-ar lipsi bunicii
    Am fi fără glorie
    Ca un popor fără istorie…
    Dacă ne-ar lipsi ăştia mici
    Ni s-ar stinge orice viitor
    Căci noi ne auzim mereu spre cer în paşii lor…
    Dacă nu s-ar mai întoarce tata
    De la treburi, de-afară, pe umeri cu seninul, cu zloata
    Cât de trist ar fi băiatul,
    Cât de nemângâiată ar rămâne fata…
    Stâlpul casei s-ar frânge
    Privelişte de care şi îngerii ar plânge,
    Dacă mama ar pleca sau n-ar mai veni
    Inima casei s-ar opri…

    Frumos ne amintim de Abraam care zicea
    „Eu şi toată casa mea”…
    Frumos ne amintim de Moise
    Când repeta lui Faraon mereu
    „Noi şi tot ce este al nostru
    Vom merge să slujim lui Dumnezeu”…

    Este-nserare
    Şi parcă se-aud dinspre cer osanale
    De ce-o fi printre îngeri atâta sărbătoare?…
    Fiindcă pe pământ, un copil
    Se roagă pentru sora lui mai mică
    Pentru fratele lui mai mare…

    Este spre miez de noapte
    Dar ce bucurie o fi printre stele
    De nu poate s-adoarmă niciuna dintre ele?
    Fiindcă aud dinspre pământ nişte şoapte
    E o mamă ce se roagă cu lacrimi fierbinţi
    Să-i fie copiii cuminţi….

    E de cu zori
    Dar luceferii parcă abia acum se aprind
    Ca nişte cereşti veghetori
    Lumina, garanţie grăbesc să-şi trimită
    Spre fruntea unui tată ce în rugă
    Cere să-i fie casa ocrotită….

    Doamne,
    Mai mult decât pentru apă şi pentru pâine
    Pentru ai mei care sunt
    Pentru ai mei ce vor veni
    Fiindcă ştiu că nu departe, într-o zi,
    Tu mă vei întreba:
    „Unde ţi-e turma pe care ţi-am încredinţat-o?”
    Iar eu vreau să-Ţi răspuns frumos: „Doamne, iat-o”
    Şi Tu să-i treci pe toţi la dreapta Ta….

    Aşa adesea mă surprind plângând de bucurie,
    Visând că sunt în marea Ta împărăţie
    Şi casa mea întreagă acolo lângă Tine…
    Bunicii, cu înţelepciunea lor despre ce-i bine
    Şi tata, cel ce-a fost cu truda pe pământ
    Şi mama, cu iubirea, şi fraţi, surori, toţi sunt
    Şi copilaşii, iată-i, pe nume noi îi chem
    Că le va fi vreun rău, nu mă mai tem….

    Numai de-un singur gând m-aş tulbura
    Că-mi va lipsi de-acolo cineva…

    De-aceea-n fiecare seară şi-n fiecare zori de zi
    În inimă mi-i strâng pe toţi
    Şi-i fac mănunchi de bucurii….
    Cu îngerii îi fac prieteni
    Şi-i plimb frumos din stea în stea
    Şi-i trec prin cântecul iubirii:
    Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,
    Şi mută-n ceruri toată casa mea.

    In mainile maestrului



    În anul 1452, consiliul oraşului Forenţa din Italia, a comandat unui sculptor o magnifică statuie a lui David. Artistul, un om cu o deosebită experienţă şi foarte talentat, cumpără un bloc din cea mai frumoasă marmură de Carara şi curând începu treaba. Dar omul acesta se simţea incapabil de a duce la bun sfârşit această antrepriză, dat fiind implicaţiile religioase ale vieţii lui David, ce în mod obligatoriu trebuiau să fie exprimate în fiecare trăsătură a statuii. Şi văzându-se din ce în ce mai mult în dificultate, căzu în descurajare, după care nu mai trăi aşa mult şi muri. Lucrarea sa rămase aproape în faza incipientă.
    Destul de mulţi sculptori au fost chemaţi apoi să continue lucrarea, dar toţi declarau că piatra era mult prea stricată ca să mai poată ieşi ceva bun din ea. Astfel blocul de marmură mutilat rămase aproape un secol în curtea palatului regal.
    Cam pe la mijlocul secolului al XVI-lea, atunci când renumele lui Michelangelo umpluse deja Italia, compatrioţii săi s-au gândit să-l angajeze pe el a relua realizarea operei de mult abandonată. Propunerea fiindu-i făcută, el o acceptă cu plăcere.
    Au urmat doi ani de muncă asiduă, îndrăzneaţă şi plină de răspundere, la capătul cărora artistul secolelor putu să prezinte Ducelui de Medicis admirabila statuie a lui David, care şi astăzi este considerată chiar o capodoperă a sculpturii moderne.
    Asemenea unui bloc de marmură este şi omul, făptura mâinilor divine, destinat să fie fasonat după chipul desăvârşirii divine, dar care a fost stricat de păcat. Păcatul, acest orgoliu satanic, care îndeamnă pe om a se crede egalul lui Dumnezeu şi care doreşte să-l ştie fugind mereu de El!
    Omul nu contează decât pe om, pe această statuie neterminată, un bloc de marmură mutilată, pe care privindu-l direct în faţă, nu-i poţi vedea decât trăsături ce nu mai corespund deloc cu ceea ce a fost iniţial. Este chiar atât de departe de original încât te înspăimântă. Dar Dumnezeu este Maestrul-sculptor, care, preţuind valoarea blocului de marmură mutilat, a reluat lucrarea părăsită, în spiritul celui mai răbdător artist, spre a-l reda destinaţiei de la început, după chipul Celui ce l-a făcut. Eu sunt marmura. O, Doamne, fii Tu propriul meu sculptor!

    Maxime despre prietenie

    1. Prietenia este cel mai sfânt dar. A fi vrednic de prieteni este lucru însemnat în viaţă. Prietenia este iubirea lipsită de egoism, cel mai înalt altruism.
    2. Prietenia este încrederea nelimitată, împărtăşirea necazurilor şi mâhnirilor celui cu care eşti înrudit sufleteşte.
    3. Prietenia este o floare care înfloreşte în toate anotimpurile. Parfumul ei etern şi universal face să dispară orice gând de gelozie. Ea curăţă mintea şi aduce mulţumire fără preţ.
    4. Floarea prieteniei este numai în grădina unei inimi nobile şi plină de jertfă.
    5. Prietenia este o hrană pentru o inima flămândă. Caracterul prieteniei vorbeşte despre calitatea propriului suflet.
    6. Prietenul adevărat este acela care te sfătuieşte spre bine iar nu acela care îţi laudă nebuniile.
    7. Prietenia îndoieşte lucrurile şi înjumătăţeşte necazurile.
    8. Un prieten este asemenea unui vechi cântec care devine mai plăcut cu cât anii se scurg.
    9. Un prieten este cel care împarte cu noi bucuriile şi îndepărtează lacrimile noastre.
    10. Un prieten vede numai bine în tot ceea ce facem.
    11. Un prieten cunoaşte slăbiciunile noastre, dar vede şi virtuţile noastre.
    12. Un prieten va împărţi cu tine o coajă de pâine şi-ţi va ajuta să duci povara ta.
    13. Fericit este cel ce găseşte câţiva prieteni buni pe calea vieţii.

    Barfa,bat-o vina

    Au fost odata patru vecini, oameni foarte ciudati, care se numeau CINEVA, FIECARE, ORICINE si NIMENI.
    Modul lor de viata era o rusine. De exemplu: CINEVA isi barfea vecinul. FIECARE stia ca acest lucru era pacat. ORICINE ar fi putut refuza sa asculte, dar NIMENI n-o facea. ORICINE stia ca FIECARE vorbea despre CINEVA.
    Toti apartineau de aceeasi biserica. FIECARE vroia sa se inchine, dar nu mergea la biserica pentru ca nu vorbea cu ORICINE. CINEVA se arata credincios la biserica, dar de lucrat nu lucra NIMENI. Cand era nevoie de ceva, FIECARE se gandea ca CINEVA ar putea-o face mai bine ca el. Ghiciti cine o facea? NIMENI.
    Pe tine cum te cheama?

    Invataturi,sfaturi

    1. FEREŞTE-TE DE UN CAINE MURDAR, sau, după cum scrie în cartea veche, "Fereşte-te de cel nelegiuit, care iubeşte murdăria şi se tăvăleşte în ea."Daca te simţi bine într-un coteţ de câini şi dacă alergi mult împreună cu câinii de vânătoare, nimeni nu te va socoti un mieluşel. ."Afară de asta: "Tovărăşia rea strică obiceiurile bune" sau, cum spune un alt proverb: "Cine se culcă împreună cu câinii, se scoală plin de purici."Câinii murdari îţi strică hainele şi te murdăresc, la fel cum sunt şi ei de murdari. Spune-mi cu cine te întovărăşeşti, şi-ţi voi spune cine eşti. Dacă te însoţeşti cu oameni josnici, vei fi vopsit cu aceeaşi pensulă şi vopsea, care îi vopseşte pe ei. Oamenii nu prea fac deosebire. Dacă văd o pasăre zburând împreună cu ciorile, cu care mănâncă şi-şi face cuibul, o numesc şi pe ea cioară. Şi 99 % au dreptate.Ţine-te la zece paşi depărtare de un bolnav de friguri şi de un nelegiuit. Dacă o femeie bine îmbrăcată zăreşte un câine ieşind dintr-o cloacă de bălegar şi se scutură, în timp ce aleargă spre dânsa, ea îi fereşte calea cât poate de mult. Ce învăţăm de aici? Când cineva e afumat şi împroaşcă în jurul său cuvinte murdare, atunci cu cât te fereşti mai mult de el, cu atât mai bine.
    2. PăZEŞTE-TE DE CAINII CARE MARAIE. Sunt o mulţime de acest soi. De obicei, sunt mici, dar fac cu atât mai mare zgomot. Umblă neîncetat, gâfâind, să apuce ceva. Bineînţeles, trebuie să lăsăm câinilor bucuria lor, căci Dumnezeu i-a creat astfel, încât să latre şi să muşte. Dar eu vorbesc acum de câinii cu două picioare, pentru care nu găsesc asemenea scuză. Dumnezeu nu i-a făcut aşa. Diavolul şi inima lor răutăcioasă i-a făcut ceea ce sunt. Pentru ei, nimic nu este bine. Dacă pot, urlă, şi dacă nu pot urla, atunci stau lungiţi cu botul pe labe şi mârâie. Păziţi-vă de aşa oameni. Pe omul arţăgos, pornit spre mânie, să nu ţi-l faci prieten, căci tot atât de bine ai putea dormi pe un pat cu urzici sau ai putea purta un guler de viperă vie. Poate un asemenea om te doreşte ca prieten, tu însă păzeşte-te de el. Dacă latră azi pe alţii, pentru o nimica toată, mâine va mârâi împotriva ta fără nici un motiv. Nu-i da coteţ în curtea ta.Dacă vezi că un om are un caracter grosolan şi nu găseşte pentru nimeni cuvinte bune, vezi-ţi liniştit de drum şi ţine-te cât mai departe de el. Puştile încărcate şi oamenii arţăgoşi sunt primejdioase. Ei n-au intenţii rele, dar se descarcă mai înainte de a-ţi da seama, şi-ţi produc pagube înainte de a te gândi. Este bine să te ţii cât mai afară din bătaia puştii. Ocoleşte gâlceava, chiar de ar trebui să faci un mare ocol. Mai bine să stai pe vârful a o duzină de cuie, decât să te legi de un vecin pornit la ceartă.
    3. PăZEŞTE-TE DE CAINII LINGUŞITORI. îţi sar în poală şi întipăresc laba lor murdară pe hainele tale. Ei îţi sărută mâna şi te linguşesc, atât timp cât pot căpăta de la tine un ciolan, ca bărbatul, care spuse nevestei sale, o bucătăreasă: "Eu să te părăsesc pe tine, comoara mea iubită? Niciodată, cât timp vei avea un leu la ciorap." Când vorba e prea dulce, trebuie să ne temem că inima e amară. Dacă cineva te laudă în faţă, fii cu băgare de seamă, căci tot el este acela care te bârfeşte pe la spate.Dacă unul se osteneşte a te linguşi, să ştii că pentru asta aşteaptă răsplată din partea ta. Aceia care sunt atât de proşti şi se lasă linguşiţi de el trebuie să plătească un asemenea serviciu. Dacă cineva se apleacă, o face ca să ridice ceva, şi cine se înjoseşte, pentru a te linguşi, o face pentru că vrea ceva de la tine. Politeţea multă este întotdeauna suspectă. Voi, tinerilor, păziţi-vă de linguşitorii şireţi!
    4. . PAZEŞTE-TE DE UN CAINE LACOM sau de un om care nu se mai satură. Cârtirea este molipsitoare; un singur nemulţumit ispiteşte pe alţii să se plângă. Nemulţumirea este un viciu. Lacomul este de multe ori şi necinstit. Dacă se prezintă ocazia, îşi vâră repede lingura în borşul altora; oare de ce nu şi într-al tău? El este în stare să scoată un rând de piele de pe o cremene; curând îi va veni pofta să tragă un rând de piele şi de pe tine, iar dacă nu eşti obişnuit la aşa ceva, ca un ţipar, atunci ţine-l pe jupuitorul de piei cât mai departe de trupul tău. Când cineva se laudă că nu are obiceiul să dăruiască, atunci spune-ţi:"Păzeşte-te de câini!" Un om darnic, un prieten binevoitor, te va ajuta să-ţi stăpâneşti egoismul, dar un om strângător, lacom, te va face să-ţi coşi un nasture în plus la buzunar. Câinii mâncăcioşi înghit tot ce capătă şi apoi se uită împrejur dacă mai pot înghiţi ceva; iar oamenii lacomi înghit casa şi curtea altuia şi apoi scotocesc pe unde mai este ceva de înghiţit. Felul acesta îmi este nesuferit, atât la oameni cât şi la câini. Dacă unui om îi place să vorbească mai mult de felul cum se poate câştiga şi economisi mai mulţi bani - atunci, mai bine să treacă în şleahta câinilor de vânătoare, care se ceartă pentru un cal mort. Nu se poate spune câtă pagubă sufletească produce zgârcitul semenilor săi şi cât de mult sunt de dispreţuit. Să fii muşcat de un câine turbat nu este mai mare rău, căci lăcomia de avere este o boală fără leac.

    (autor: C.H. Spurgeon)

    Dreptul la replica

    Odata o maimuta, un hatru mamifer,
    Prezenta la sedinta intr-un cocotier,
    A explodat: “Surate, sunt foarte ofensata
    Ca-n jungla hominida de mucava patata
    A aparut o teza, vadit malitioasa,
    Ca Homo ar descinde din stirpea noastra– aleasa.
    Eu protestez salbatic, ranita in mandrie
    Ca au zvonit in lume asa potlogarie.
    Nu sufar comparatii cu tristul regn uman,
    Ca mandra-s de-a mea frunte de pur urangutan
    Si cum progenitorii maimuta m-au facut,
    Sper sa n-ajung ca Homo, un josnic involut.

    Pai, s-a vazut vreodata la noi atata ura?
    Oare la noi se minte, se taie sau se fura?
    Nu veti vedea in jungla, cat timp purta-vom coada,
    Gorile divortate si prunci lasati pe strada.
    Noi nu ascundem droguri, nu traficam munitii,
    N-avem a lor stiinta, n-avem nici superstitii,
    Nici carciumi, nici spitale, nici case de nebuni
    Si nu platim pe altii sa faca rugaciuni.
    N-o sa-ntalniti in hoarde vreun maimutoi corupt;
    Avem miscari rapide, dar nu pe dedesubt
    Iar daca facem salturi, nu trecem peste legi
    Ca biologii lumii, metempsihoti, betegi.
    Ati intalnit sub creanga vreun cimpanzeu betiv,
    Gibon care sa-njure sau pavian parsiv?
    Auzi la noi in boxe vreun urlet de natism
    Sau alte bazaconii cu danf de ateism?
    Cat am umblat eu creanga, scuzati, n-am observat
    In obstea simiasca, cocotier privat,
    Nici garduri si nici paznici, nici pui murind de foame
    Sau omorati in taine de asa-zise mame.
    Lipsesc si teroristii, n-avem eroi, nici duri,
    Nici regi, nici prim ministrii, pe care sa-i injuri.
    La mondiale, suntem, cu mult in urma, noi,
    Incat n-am pus in scena nici chiar un prim razboi.

    Vegheati sa nu se creada asemenea minune,
    Sa nu apara-n jungla manipulari in masa
    Si dogme si partide cu lupta lor de clasa.
    Ma tem ca ne pandeste de-acum o cruciada
    Spre convertirea hoardei in monstri fara coada.
    E trist s-ajungi vreodata privit la Zoo Park
    Dar maxima rusine-i sa pui pe altii-n tarc
    Eu, chiar sa ma oblige, in vreun laborator,
    N-as deveni port-bata si nici informator.
    De-o sa vedeti vreodata ca-am coborat din pom
    Maimutarind faptura care isi zice om,
    Umbland dupa nimicuri, cu vreo gainarie,
    Scotand ciudate “isme” cu mot din palarie
    Opriti-ma la vreme sa nu evoluez
    Si, ajungand “ca lumea”, sa nu stiu ce sa crez.
    Daca-ntalniti prin jungla niscai pitecantropi,
    Atunci, pentru banane urcati-va in plopi…
    E-adevarat ca Homo a coborat ca soi,
    Dar, bre, fiti rezonabili, n-a coborat din noi.”

    by Florin Laiu

    Ca sa fii rege


    Ca sa fii rege peste animale nu-i cine stie cat.
    Trebuie doar sa fii mai puternic decat ele, si-atat.

    Ca sa fii rege peste pasari…
    este putin mai greu,dar frumos.
    Trebuie sa zbori mereu mai inalt decat ele
    si niciodata mai jos.

    Ca sa fi rege peste flori
    trebuie sa suporti la hotare
    maracinii si spinii;si, mai ales,
    trebuie sa-nmiresmezi catre lume
    mai mult decat crinii.

    Ca sa fi rege peste instelare
    trebuie sa te-asezi printre luceferi,
    calator spre Orion,si,
    reprivindu-te de jos,
    sa fii mai luminos decat oricare.Si fara tron.

    Ca sa fii rege peste ape si vant
    trebuie sa-nveti osanale ca ingerii
    si sa le aduci pe pamant:
    alinare pentru lacrima corbilor
    din valea plangerii.

    Ca sa fi rege peste oameni
    este, mai decat toate,altceva.
    Trebuie sa traiesti si sa mori pentru ei,
    invatandu-i ce inseamna a iubi, a ierta…

    Dar cel mai minunat
    este sa poti fi rege peste tine insuti,
    atunci cand alegi binele
    fie din bucuria altuia, fie din plansul tau…

    Si sa incheiem intelept si frumos
    si, mai ales, cum se cuvine:
    incoronarea ta o face Christos
    cand mergi pe drumul dinspre Rau spre Bine.
    In clipa aceea, vesnicia te cumpaneste
    Daca vrei sa fi Rege alege Binele.
    Hei, grabeste!

    Daca...

    1. Daca vrei sa faci un bine, atunci fa-l cand este nevoie.
    2. Daca poti sa faci pe cineva fericit, nu sta pe ganduri.
    3. Daca dai ceva, nu astepta ca fapta sa se intoarca.
    4. Daca primesti ceva, da mai departe.
    5. Daca nu poti sa ajuti pe cineva, spune-i-o in asa fel incat sa nu o recepteze ca pe un refuz.
    6. Daca poti sa construiesti ceva, nu distruge.
    7. Daca poti, fii hotarat in ceea ce spui si ceea ce faci.
    8. Daca devii celebru, ramai modest.
    9. Daca esti nervos, nu-ti descarca nervii pe altii.
    10. Daca faci o observatie, nu jigni. (Chris Simion)

    Niciodata...

    nu amana pentru maine datoria ta de astazi!
    …sa nu osandesti ceea ce nu intelegi, ceea ce n-ai incercat!
    …sa nu fii cel din urma pentru a spune din toata inima, oricui care sufera, ca iei parte la suferinta sa!
    …sa nu-ti fie rusine a cere o lamurire, o explicatie pentru orice lucru pe care n-ai avut prilejul sa-l inveti!
    …sa nu fii posomorat sau sa cicalesti, aceasta nu-ti va face bine nici tie, nici altora!
    …sa nu spui ca iubesti pe aproapele tau, daca nu esti in stare sa suferi pentru el!
    …sa nu zici: "Eu nu pot!" daca n-ai incercat de cateva ori sa faci lucrul acela!
    …sa nu treci pe langa o nevoie, sau o cerere la care poti raspunde!
    …sa nu faci datorii pe care nu esti sigur ca le-ai putea plati!

    Fii multumit...

    ca nu ai deja tot ce iti doresti, pentru ca daca ai avea totul, ce motiv te-ar mai indemna sa faci ceva?
    …cand nu stii ceva, pentru ca atunci ai prilejul sa inveti!
    …pentru momentele dificile; in aceste momente tu poti sa cresti!
    …pentru limitele tale, astfel poti sa realizezi imbunatatiri!
    …pentru orice noua provocare, pentru ca atunci iti demonstrezi puterea si caracterul!
    …pentru greselile tale, pentru ca ele te vor invata lectii valoroase!
    …atunci cand esti obosit; asta inseamna ca ai facut ceva!
    Este usor sa fii multumitor pentru lucrurile bune! O viata implinita o vor avea acei care vor fi multumitori si in momentele dificile! Multumirea poate transforma negativul in pozitiv! Gaseste deci o cale de a multumi pentru probleme si atunci ele vor deveni binecuvantari!

    Puterea de-a ierta

                                                                 Preluare http://www.ozibuna.net

    Să ierţi nu înseamnă să uiţi.

    Să ierţi înseamnă să-ţi reaminteşti…

    …că nimeni nu e perfect.
    …că fiecare din noi se împiedică, chiar când ne dorim mai mult să stăm drept.
    …că fiecare spunem lucruri, pe care ne-am fi dorit să nu le rostim niciodată.

    Toţi uităm câteodată că a iubi e mai important decât a avea dreptate.

    A ierta înseamnă să-ţi aminteşti cu adevărat…

    …că omul e mult mai mult decât propriile greşeli,
    …că adesea suntem mult mai buni şi mai înţelegători,
    …că acceptând defectele altora, învătăm să le acceptăm şi pe ale noastre.
    …că şansele sunt destul de mari ca în curând să avem nevoie noi înşine de iertare,
    …că viaţa ne rezervă uneori împrejurări cărora cu greu le facem faţă.

    A ierta înseamnă să ţii minte că ai în inima ta
    puterea de a o lua de la capăt, iarăşi şi iarăşi…
    Aşa că încearcă să ierţi, iarăşi şi iarăşi…

    Demisie oficiala

    Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT.

    Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

    Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.

    Incepand de azi…
    Vreau sa cred din nou in sinceritatea zambetelor,
    Vreau sa cred din nou in nobletea vorbelor,
    Vreau sa cred din nou intr-o lume a cuvantului dat si respectat,
    Vreau sa cred din nou intr-o lume a dreptatii,
    Vreau sa cred din nou intr-o lume a pacii,
    Vreau sa cred din nou intr-o lume a viselor implinite
    Vreau sa cred din nou intr-o lume a imaginatiei innobilate,
    Vreau sa cred din nou intr-o lume a ingerilor buni
    Vreau sa cred din nou intr-o lume a omului creat dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
    Demisionezi si tu?

    Putere sau curaj

                                                    Preluare http://www.ozibuna.net


    Este nevoie de putere ca să fii ferm.
    Este nevoie de curaj ca să fii delicat.

    Este nevoie de putere ca să cucereşti.
    Este nevoie de curaj ca să te predai.

    Este nevoie de putere ca să fii sigur.
    Este nevoie de curaj ca să ai îndoieli.

    Este nevoie de putere ca să fii independent.
    Este nevoie de curaj ca să te sprijini pe ceilalţi.

    Este nevoie de putere ca să fii ca ceilalţi.
    Este nevoie de curaj ca să fii tu însuţi.

    Este nevoie de putere ca să-ţi ascunzi suferinţa.
    Este nevoie de curaj ca să-ţi arăţi durerea şi să lupţi cu ea.

    Este nevoie de putere ca să înduri abuzurile.
    Este nevoie de curaj ca să le opreşti.

    Este nevoie de putere ca să iubeşti.
    Este nevoie de curaj ca să te laşi iubit.

    Este nevoie de putere ca să supravieţuieşti.
    Este nevoie de curaj ca să trăieşti.

    Fie să găseşti întotdeauna curajul de care ai nevoie în viaţă!

    Adevarul despre esec

    Robert Schuller                                                 
               Preluare http://www.ozibuna.net

    Un eşec nu înseamnă că tu eşti un eşec,
    înseamnă doar că nu ai reuşit încă.

    Nereuşita nu înseamnă că nu ai realizat nimic,
    înseamnă că ai învăţat ceva.

    Dacă ai greşit nu e pentru că eşti un prost,
    ci pentru că ai crezut prea mult.

    Eşecul nu înseamnă că ai căzut în disgraţie,
    ci că ai avut voinţa să încerci.

    Un eşec nu înseamnă că nu ai capacitatea de a reuşi,
    trebuie doar să încerci în alt fel.

    …nu înseamnă ca eşti inferior celorlalţi,
    doar că nu eşti perfect.

    …nu înseamnă ca ţi-ai irosit viaţa,
    ci e un motiv pentru a o lua de la capăt.

    …nu înseamnă că ar trebui să renunţi,
    ci că ar trebui să încerci mai tare.

    …nu înseamnă că nu vrei reuşi niciodată,
    înseamnă doar că îţi va lua ceva mai mult timp.

    …nu înseamnă că Dumnezeu te-a abandonat,
    ci că are o idee mai bună!

    Eşecul nu înseamnă decât o amânare a reuşitei!

    Mai ai o speranta

    Dacă poţi să te uiţi la apusul soarelui şi să zâmbeşti
    atunci încă mai ai speranţă.
    Dacă mai poţi regăsi frumuseţea în culoarea petalelor unei flori mici
    atunci încă mai ai speranţă.
    Dacă zâmbetul unui copil îţi poate încălzi inima
    atunci încă mai ai speranţă.
    Dacă mai poţi vedea bunătatea în alţi oameni
    atunci încă mai ai speranţă.
    Dacă ropotul ploii de pe acoperiş te îndeamnă să dormi
    atunci încă mai ai speranţă.
    Dacă la vederea unui curcubeu încă te opreşti pentru a te minuna
    atunci încă mai ai speranţă.
    Dacă te bucuri la atingerea blănii pufoase a animalului tău preferat
    atunci încă mai ai speranţă.
    Dacă întâlneşti noi oameni cu entuziasm şi optimism
    atunci încă mai ai speranţă.
    Dacă acorzi oamenilor prezumţia de nevinovăţie
    atunci încă mai ai speranţă.
    Dacă îţi oferi prietenia celor care te-au impresionat
    atunci încă mai ai speranţă.
    Dacă primirea unei felicitări sau scrisori neaşteptate te surprinde plăcut
    atunci încă mai ai speranţă.
    Dacă suferinţa altora te umple de durere şi frustrare
    atunci încă mai ai speranţă.
    Dacă refuzi să laşi o prietenie să moară sau accepţi că trebuie să se sfârşească
    atunci încă mai ai speranţă.
    Dacă cauţi o perioadă sau un loc liniştit, pentru reflecţie
    atunci încă mai ai speranţă.
    Dacă încă mai cumperi ornament, împodobeşti bradul de Crăciun
    atunci încă mai ai speranţă.
    Dacă te poţi uita la trecut şi zâmbi
    atunci încă mai ai speranţă.
    Dacă, atunci când te confrunţi cu momente dificile, când ţi se spune că totul e în zadar, tu poţi privi înainte şi termina conversaţia cu fraza “da.. DAR…”
    atunci încă mai ai speranţă.

    Repetabila povara

    Adrian Paunescu


    Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
    Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
    Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
    Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

    —>

    Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
    De atâţia copii şi de-atât nenoroc
    Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
    Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

    Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
    Care ştiu dureros ce e suta de lei.
    De sunt tineri sau nu, după actele lor,
    Nu contează deloc, ei albiră de dor

    Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
    Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!
    Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
    Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.

    Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
    Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
    Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
    Dacă nu au murit trişti în casele lor…

    Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
    Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.
    Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
    Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.

    Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
    Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.
    Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
    Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.

    Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
    Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,
    Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
    Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,

    Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
    Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
    Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
    Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

    Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
    Cine are părinţi are încă trecut.
    Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
    Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.

    Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
    Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
    Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
    Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,

    Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
    Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
    Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
    Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?

    Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
    Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga…
    Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
    Pe conştiinţă povara acestui apus

    Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
    Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
    Iar când vom începe şi noi a simţi
    Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,

    Şi abia într-un trist şi departe târziu,
    Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
    Vom pricepe de ce fiii uită curând,
    Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,

    Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
    Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
    Deşi lumea în care părinţi am ajuns
    De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

    Zambeste cat mai des...


       "Zambetul este oglinda gandului...Un gand rau ucide zambetul, un gand prefacut transforma zambetul in rictus, un gand bun transforma zambetul in raza de soare chiar si pentru cei care traiesc in bezna deznadejdii. Asa ca, zambeste! Zambetul tau poate fi unica bucurie pe care o simte un suflet deznadajduit...Zambetul tau poate fi leac chiar si pentru inima ta....Nu-l poti vinde, nu-l poti cumpara...El se ofera... de aici si valoarea sa nemasurabila. Zambetul e triumful asupra unui gand trist care incearca sa te domine.."
                                                                                                                       Simionescu  Dana.

    Sa nu-ti para rau niciodata...

    Sa arati bunatate unei persoana in varsta.
    Sa distrugi o scrisoare scrisa la nervi.
    Sa-ti ceri scuze, salvand o prietenie.
    Sa opresti o cearta pe cale sa distruga reputatia cuiva.
    Sa-l ajuti pe adolescent sa se gaseasca pe el insusi.
    Sa-ti faci timp sa faci ceva frumos pentru mama ta.
    Sa accepti parerea lui Dumnezeu despre orice lucru.

    Fii recunoscator

    Fii recunoscător pentru vremurile grele,
    În aceste vremuri tu creşti.
    Fii recunoscător pentru limitările tale,
    Pentru că acestea îţi dau oportunităţi pentru dezvoltare.
    Fii recunoscător pentru fiecare nouă provocare,
    Pentru că îţi va construi forţa şi caracterul.
    Fii recunoscător pentru greşelile tale,
    Ele te vor învăţa lecţii preţioase.

    Invata calea altora catre succes


                                                      Preluare http://www.ozibuna.net

    Poti invata de la altii pentru a compensa
    lipsa ta de experienta din orice domeniu al vietii tale.

    Fii deschis si receptiv fata de oamenii din jurul tau.
    Ei au ce sa te invete.
    Profita de pe urma celor care au facut
    calatoria inaintea ta.

    Incearca sa iti alegi modelele potrivite.
    Nu cauta doar persoane care te fac sa te simti bine sau care te distreaza.
    Cauta acele persoane care te pot ajuta.

    Persoanele model sunt mai mult decat oameni pe care ii admiri.
    Secretul consta in a gasi persoane dispuse sa
    te ajute sa obtii succesul.
    Poti invata din greselile celorlalti.
    Poti invata diferite modalitati de abordare pentru a depasi provocarile.

    A invata ce sa nu faci e la fel de importat
    precum a invata ce sa faci.

    Succesul presupune a folosi nu a te opune.

    Incurajarea, da aripi...


    Henri Ford, odata, a spus ca darul de a incuraja pe altii este unul din cele mai nobile daruri pe care le putem avea in viata. El cunostea puterea incurajarii. A invatat-o pe cand era tanar.
    Memorabila a fost ziua cand, la inceputul carierea sale, a desenat lui Thomas A. Edison, motorul pe care recent il construise. Tanarul Edison a indurat multa critica si ridicularizare pentru ca majoritatea specialistilor in mecanica de atunci erau convinsi ca propulsia electrica era viitorul masinilor.
    Dar intr-o seara, Ford lua cina intr-un loc unde era prezent si Thomas A. Edison. Ford incepu sa explice motorul sau unui om care era aproape de el. Observa insa ca la cateva scaune mai incolo era Edison care asculta... La sfarsit, acesta veni mai aproape si ceru tanarului inventator sa faca un desen.
    Cand schita a fost gata, Edison o studie cu atentie, apoi deodata lovi cu pumnul in masa: „Tinere, asta e o treaba buna! Bravo!”
    Dupa multi ani, Ford isi amintea ca pumnul acea lovit in masa a fost de mare pret pentru el.

    Nimic,fara dragoste!!...

    Constiinta datoriei fara dragostea te face morocanos.
    Raspunderea fara dragostea te face brutal.
    Dreptatea fara dragostea te face dur.
    Priceperea fara dragostea te face ipocrit.
    Cunoasterea fara dragostea te face incapatanat.
    Stapanirea fara dragostea te face avar.
    Credinta fara dragostea te face fanatic.
    O viata fara dragostea nu are sens.

    Tu, OM.!!...

    Tu om, ce mari raspunderi ai
    De tot ce faci pe lume,
    De tot ce spui prin scris sau grai,
    De pilda ce la altii dai,
    Caci ea mereu, spre iad sau rai
    Pe multi o sa-i indrume.

    Ce grija trebuie sa pui
    In a ta viata toata,
    Caci gandul care-l scrii sau spui,
    S-a dus pe veci, nu-l mai aduni.
    Dar vei culege roada lui,
    Ori viu, ori mort odata…

    Scrii un cuvant, cuvantul scris
    E leac sau e otrava,
    Tu vei muri, dar tot ce ai scris,
    Ramane in urma drum deschis,
    Spre inaltare sau abis,
    Spre-acasa, sau spre slava…

    Ai spus o vorba, vorba ta,
    Mergand din gura-n gura,
    Va curati sau intina,
    Va veseli sau va intrista,
    Rodind samanta pusa in ea
    De dragoste sau ura…

    Ai scris un cantec, cantul tau,
    Ramane dupa tine.
    Indemni spre bine sau spre rau,
    Spre curatie sau desfrau,
    De har sau de rusine.

    Arati o cale, calea ta,
    In urma ta nu piere.
    E calea buna sau e rea,
    Va propasi sau va salva ?
    Vor merge suflete pe ea,
    Spre pace sau durere…?

    Traiesti o viata, viata ta,
    E una, numai una.
    Oricare ti-ar fi, tu nu uita :
    Cum ti-o traiesti, vei castiga ;
    Ori bucurii pe veci prin ea,
    Ori plans pe totdeauna.

    Tu om, ce mari raspunderi ai,
    Tu vei pleca din lume,
    Dar ce scrii azi, sau spui prin grai,
    Ce lasi prin pilda care-o dai,
    Pe multi, pe multi, in iad sau rai,
    Mereu o sa-i indrume…

    Deci nu uita : FII CREDINCIOS !
    Cu grija sau cu teama,
    Si lasa-n lume luminos,
    Un semn, un gand, un dar frumos,
    Caci pentru toate neindoios,
    Odata vei da seama

    Zvon

    Intr-o dimineata, un barbat a intrat in cabinetul unui medic cunoscut. Un ziar local publicase un articol despre acel barbat, criticandu-i cu severitate comportamentul. Barbatul ceru un sfat medicului, daca este cazul sa actioneze in justitie pe autorul articolului sau sa ceara sa fie tiparite scuzele de rigoare.
    Medicul a ascultat calm tipetele acelui barbat. La urma, i-a dat urmatoarele sfaturi: "Dragul meu, eu nu as face nimic. Jumatate din oamenii care au luat ziarul, nu au vazut articolul. Jumatate din oamenii care l-au citit, nu l-au inteles. Jumatate din cei ce l-au inteles, nu l-au crezut. Pentru jumatate din cei ce l-au crezut, articolul a fost fara importanta."
    Cele mai multe zvonuri, daca le ignoram, vor muri in mod natural in scurt timp. Un singur lucru este sigur: prietenii nostrii nu le vor crede. Ce paguba ca nu se pune impozit pe zvonuri! Ce venituri ar avea statul din aceasta afacere! A vorbi din auzite inseamna a minti pe jumatate. O istorie nu se scurteaza spunand-o la altii. Daca oamenii ar spune numai ceea ce este adevarat, ce lume pasnica am vedea!
    Fiti iuti la munca si inceti la a da atentie zvonurilor!
    E TOTUL RANDUIT SA SE INTAMPLE
    de George Tarnea



    Cum sa traiesti frumos fara iubire,
    Cum sa visezi,sa umbli,ori sa zbori,
    Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
    Si pacea din amurg dintr-o privire?

    Cum sa inoti prin marile de flori,
    Cum sa te bucuri de intreaga fire
    Si viata ta sa-si afle implinire
    Fara minunea care da fiori?

    E totul randuit sa se intample-
    Cu simplitatea unei adieri-
    Cand de lumina sufletul se umple,

    Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
    Ghetarii urii se ivesc la tample,
    Nu-ti vei afla iertarea nicaieri.

    Cum gandesti,asa gasesti

    …Era odată un bărbat care şedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăţi din Orientul Mijlociu. Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl întreabă:
    - Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
    Bătrânul îi răspunse printr-o întrebare:
    - Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
    - Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo.
    - Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.
    Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:
    - Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
    Omul nostru răspunse cu aceeaşi întrebare:
    - Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
    - Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.
    - Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.

    Un neguţător care îşi aducea pe acolo cămilele la adăpat auzise aceste convorbiri şi pe când cel de-al doilea tânăr se îndepărtă, se întoarse spre bătrân şi îi zise cu reproş:
    - Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane?
    - Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru
    , vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi să găsim în ei.

    Invata de la toate...

    Invata de la toate sa ai statornic drum
    Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum;
    Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi
    Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi;
    Învaţă de la soare cum trebuie să apui
    Învaţă de la piatră cât trebuie să spui;
    Învaţă de la vântul ce adie pe poteci
    Cum trebuie prin lume de liniştit să treci;
    Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori
    Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori;
    Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat
    Invaţă de la nufăr să fii mereu curat;
    Învaţă de la flăcări ce avem de ars în noi
    Învaţă de la ape să nu dai înapoi.
    Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea
    Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
    Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti
    Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti;
    Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi
    Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi;
    Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei
    Şi du-te la furnică să vezi povara ei;
    Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea
    Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa;
    Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor
    Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
    Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
    Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

    Sfaturi...

    Când Episcopul Abel Muzorere a fost rugat să conducă la Congresul Naţional African, el s-a rugat cum nu s-a rugat niciodata inainte. Cei mai multi dintre predecesorii săi au fost ucişi sau închişi, astfel încât el s-a luptat sa ia o decizie potrivita, până cand un prieten de-al lui i-a inmanat aceste cuvinte provocatoare:

    "Oamenii sunt nerezonabili, ilogici şi de egocentrici – oricum,tu iubeste-i!
    Dacă le faci un bine, ei te vor acuza de egoism sau interese ascunse- oricum, tu fa binele!
    Atunci cand ai succes,prietenii tai s-ar putea sa fie neloiali,dusmanii tai vor fi autentici-oricum, tu reuseste!
    Binele pe care il faci astazi, s-ar putea ca maine sa fie uitat-oricum, tu fa binele!
    Sinceritatea si franchetea te vor face vulnerabil-oricum, tu fii sincer si franc!
    Cei mai mari oameni, cu cele mai mari idei pot fi doborati de cei mai mici oameni, cu cele mai mici minti-oricum, tu gandeste maret!
    Oamenii prefera pe cei oprimati, dar urmeaza pe invingatori-oricum, tu lupta pentru oprimati!
    Ceea ce este construit in ani de zile, poate fi distrus peste noapte-oricum, tu construieste!
    Da lumii tot ce ai mai bun din tine si sunt sanse ca si atunci sa fii dispretuit-oricum,tu da ce ai mai bun din tine!"

    Furnicuta muncitoare


    Preluare http://www.ozibuna.net

    În fiecare zi, în zorii zilei, sosea la serviciul său Furnicuţa productivă şi fericită în felul ei. Acolo îşi petrecea zilele Furnicuţa; muncea, muncea cu spor şi canta vesela. Ea era fericită şi firma mergea foarte bine.

    Dar… BONDARUL, director general la firma unde lucra Furnicuţa, a considerat că nu era posibil ca Furnicuţa să lucreze de capul ei, aşa că a creat postul de Supraveghetor. Pentru acesta l-a angajat pe SCARABEU, care avea multă experienţă.

    Prima preocupare a Scarabeului supraveghetor a fost să organizezemunca Furnicuţei, şi a pus-o să facă rapoarte de activitate zilnice. În curând a fost necesară angajarea unei Secretare pentru a-l ajutape Scarabeu la citirea şi înregistrarea rapoartelor Furnicuţei. Aşa că au angajat o PĂIENJENIŢĂ care organiza actele şi raspundea la telefon. Între timp, Furnicuţa productivă şi fericită muncea, muncea, muncea…

    BONDARUL, directorul general, era foarte mulţumit de rapoartele date de SCARABEU, aşa că a mai cerut statistici, indicatoare de gestiune şi pronosticuri. Atunci a fost nevoie de angajarea unui GÂNDAC, asistent pentrusupreveghetor… …şi a mai fost nevoie de un nou calculator şi de o imprimantă color. Curând, Furnicuţa productivă şi fericită a început să se plângă de toată hârţogâraia şi de toate rapoartele pe care trebuia să le facă. Cântecul ei nu mai era la fel de vesel ca inainte.

    BONDARUL, directorul general, văzând aceasta, a considerat că trebuie să ia măsuri. Aşa că a creat postul de şef de departament, acolo unde lucra Furnicuţa productivă şi fericită. Postul i-a revenit unui GREIER, care şi-a făcut un birou nou, modern şi echipat corespunzător. Noul şef de departament avea nevoie de un asistent, care să îl ajute în pregatirea planului strategic şi al bugetului pentru departamentul la care lucra Furnicuţa productivă şi fericită.

    Furnicuţa nu mai cânta ca înainte, şi era din ce în ce mai stresată. Într-o zi, directorul general, uitându-se peste cifre, şi-a datseama că departamentul unde lucra Furnicuţa nu mai era la fel de rentabil ca înainte. Aşa că a angajat-o pe BUFNIŢĂ, consultant de specialitate, pentru un diagnostic.

    Bufniţa a stat 3 luni la firmă; în urma studiilor făcute a tras următoarea concluzie: “Departamentul are prea mult personal…”Aşa că, urmând sfatul specialistului, s-a făcut o reducere de personal. FURNICUŢA a fost prima pe listă, deoarece era nemulţumită mereu…
    Morală: Nici să nu-ţi treacă prin cap sa fii o Furnicuţă productivă şi fericită.

    E de preferat sa fii incompetent şi nefolositor. Incompetenţii nu au nevoie de supraveghetor… – toată lumea îşi dă seama de ce. Şi dacă, în ciuda “eforturilor” tale, eşti productiv, să nu araţi – pentru nimic în lume – că eşti fericit. Asta nu ţi se va ierta!

    Dar dacă, în ciuda celor de mai sus, te incăpăţânezi să fii o FURNICUŢĂ PRODUCTIVĂ ŞI FERICITĂ, lucreaza
    pe cont propriu, astfel încât să nu ţii în cârcă bondari, scarabei, paianjeni, gândaci, greieri şi bufniţe în felul acesta...

    Intelepciune

    O respectabilă doamnă (personaj de film) aflată la vârsta senectutii, patroană a mai multor fabrici si domenii undeva în America secolului al XIX-lea, afirma la un moment dat către orfana de 11-12 ani, pe care o tutela: Să crezi jumătate din ceea ce vezi si nimic din ceea ce auzi!
    Îndemnul era aplicat comunicării interumane si sumara analiză care urmează se subscrie acestui domeniu. Adevărul nu este o brosă agătată întotdeauna de atitudinile si cuvintele celor din jur. Adevărul are o structură moleculară extrem de instabilă. Dacă nu este atent observat si tratat, adevărul se descompune, lasând în urmă loc multor confuzii si probleme.

    Unii distorsionează intentionat raportul pe care îl oferă despre un adevăr, altii o fac neintentionat, din pricina propriei limitări de întelegere. Nici eu, nici tu nu facem exceptie. După cum spune o scurtă învătătură talmudică: Nu vedem lucrurile asa cum sunt ele, ci asa cum suntem noi. Creierul este cenzor apriori al realitătii. Intrăm asadar în conflict, nu atât de mult cu privire la ceea ce este, cât cu privire la ceea ce gândim că este. Ca dovadă, sper că vă amintiti testul cu balerina. Dacă nu l-ati făcut încă, îl găsiti aici.

    Prima implicatie este să te feresti de a formula concluzii irevocabile cu privire la ce vezi sau auzi de la oameni. Nu ai de unde stii cât este adevăr în ceea ce s-a transmis. Trebuie să lasi mereu loc dezvoltărilor si întelegerii ulterioare.

    A doua implicatie este aceeasi cu prima. De această dată însă, nu din pricina transmitătorului, ci a mea, a receptorului. Nu trebuie să fim siguri că decodificarea a ceea ce am văzut si am auzit este adevărul. Se cere renuntare la încăpătânare, mândrie, superficialitate pentru a atinge această tintă.

    A treia implicatie este că nu trebuie să ceri celorlalti să vadă ca tine. Nu trebuie să fii cenzorul nimănui. Aceasta nu înseamnă relativism (nu devalueză principiile pe care le consideri generale, nici promovarea lor), ci diversitate (adică accepti că există destule variabile atât în analiza ta, cât si în a celorlalti).

    În limbajul cotidian aceste implicatii sau precautii au de-a face de fapt cu bârfa, (pre)judecata, zvonurile, intoleranta, fariseismul.

    Repet că în această analiză nu am vorbit despre Adevăr. Despre cel ultim, revelat. În cazul Adevărului, tavanul meu nu poate fi podeaua ta. Totusi, nu uitati că nici Adevărul unic si neschimbător nu ajunge la noi nemijlocit. De aceea, e important ce set decodor folosim. Dumnezeu pretinde că e singurul care produce seturile decodoare originale, special concepute pentru noi.

    Prietenia


    1. Prietenia este cel mai sfânt dar. A fi vrednic de prieteni este lucru însemnat în viaţă. Prietenia este iubirea lipsită de egoism, cel mai înalt altruism.
    2. Prietenia este încrederea nelimitată, împărtăşirea necazurilor şi mâhnirilor celui cu care eşti înrudit sufleteşte.
    3. Prietenia este o floare care înfloreşte în toate anotimpurile. Parfumul ei etern şi universal face să dispară orice gând de gelozie. Ea curăţă mintea şi aduce mulţumire fără preţ.
    4. Floarea prieteniei este numai în grădina unei inimi nobile şi plină de jertfă.
    5. Prietenia este o hrană pentru o inima flămândă. Caracterul prieteniei vorbeşte despre calitatea propriului suflet.
    6. Prietenul adevărat este acela care te sfătuieşte spre bine iar nu acela care îţi laudă nebuniile.
    7. Prietenia îndoieşte lucrurile şi înjumătăţeşte necazurile.
    8. Un prieten este asemenea unui vechi cântec care devine mai plăcut cu cât anii se scurg.
    9. Un prieten este cel care împarte cu noi bucuriile şi îndepărtează lacrimile noastre.
    10. Un prieten vede numai bine în tot ceea ce facem.
    11. Un prieten cunoaşte slăbiciunile noastre, dar vede şi virtuţile noastre.
    12. Un prieten va împărţi cu tine o coajă de pâine şi-ţi va ajuta să duci povara ta.
    13. Fericit este cel ce găseşte câţiva prieteni buni pe calea vieţii.

    Recunostinta

    1. Recunoştinţa este sentimentul de mulţumire pe care-l manifestă cineva faţă de binefăcătorul său.
    2. Recunoştinţa nu se prescrie niciodată, dacă memoria este bună şi inima curată - dreaptă.
    3. Oameni recunoscători sunt asemenea câmpiilor roditoare; dau înapoi înzecit ceea ce au primit.
    4. Te superi pentru că sunt nerecunoscători? Întreabă-ţi cugetul tău dacă toţi cei care te-au îndatorat te-au găsit recunoscător.
    5. Recunoştinţa este memoria inimii.
    6. De câte ori găsesc un om sărac, recunoscător, mă gândesc, că dacă ar fi bogat ar fi şi darnic.
    7. Nu este nici un mormânt aşa de bine închis ca să nu intre în el blestemul, şi nici destul de adânc până la care să nu coboare recunoştinţa.
    8. Nerecunoştinţa este un semn de slăbiciune. Niciodată n-am văzut oameni destoinici care să fi fost nerecunoscători.
    9. Recunoştinţa este cea dintâi grijă a unui suflet ales.
    10. Recunoştinţa şi respectul este semnul umanităţii şi floarea moralităţii. Este dovada unei bune educaţii, şi rodul a tot ce este sfânt, drept, bun, curat şi nobil.
    11. Să nu laşi să sălăşluiască niciodată în inima ta nerecunoştinţa.
    12. Recunoştinţa nu numai că e o virtute, dar e mama tuturor virtuţilor; cel mai mare rău ce s-ar putea spune despre cineva este de al socoti ca fiind nerecunoscător.
    13. Dispreţuieşte nerecunoştinţa ca pe cel mai urât cusur al inimii!
    14. Sunt oameni care au inima simţitoare nu numai la binele ce li se face ci şi la ce li se voieşte.
    15. Cel ce face un bine să-l uite, iar cel ce primeşte să-şi amintească mereu de el.
    16. Cu cât faci bine celor nerecunoscători, cu atât îi faci ca să te urască; tot ce faci pentru ei va fi un prilej de trădare din partea lor.
    17. Nerecunoştinţa este răsplata în lume; deşi aceasta s-ar admite numai între cei lipsiţi de nobleţe sufletească.
    18. E o datorie sfântă, ca acel care a primit un dar sau o binecuvântare, să fie recunoscător

    Logica lui Einstein

    Doi copii patinau pe un lac inghetat din Germania. Era o dupa masa rece si intunecata... copiii se jucau fara nici o grija...dar dintr-o data s-a crapat gheata si unul dintre ei a cazut cu un picior in apa si a ramas prins in deschizatura.

    Celalalt, vazand prietenul lui prins in gheata pe cale sa inghete de frig, a scos unul dintre patine si a inceput sa sparga gheata cu toata puterea... dupa ceva timp a reusit sa sparga ghiata si sa elibereze pe prietenul lui.

    Cand au ajuns pompierii si au vazut ce se intamplase, au intrebat baiatul:
    “Cum ai reusit sa spargi gheata? Cu mainile tale micute si cu puterea pe care o ai era practic imposibil sa reusesti."

    In acel moment a trecut pe acolo geniul Albert Einstein, care a spus:
    “Eu stiu cum a reusit.”

    Toti au intrebat: “Spune-ne si noua cum.”

    “E simplu” – a raspuns Einstein – “nu era nimeni langa el ca sa ii spuna ca nu era in stare."

    “Dumnezeu ne-a facut perfecti si nu ii alege pe cei cu capacitate, ci le da capacitate celor alesi.” Sa facem ceva sau nu, depinde doar de vointa si perseverenta noastra. (Albert Einstein)

    Un munte poate fi urcat doar pas cu pas



                                                  Preluare http://www.ozibuna.net

    Pentru a obtine succesul sau a-ti atinge obiectivele,
    nu-ti fa probleme pentru a avea toate raspunsurile in avans.
    Trebuie sa ai doar o idee clara a telului tau si sa te indrepti inspre el.

    Toti cei care au ajuns unde sunt au trebuit sa inceapa de unde au fost.
    Oportunitatea ta de a avea succes este chiar in fata ta.
    Nu amana atunci cand te confrunti cu probleme dificile.
    Imparte problemele in parti si ocupa-te de fiecare parte pe rand.

    Dezvolta-ti o tendinta catre actiune.
    Poti sa faci ceva sa se intample chiar azi.
    Imparte-ti marele plan pentru succes in pasi mici
    si fa primul pas chiar acum.

    Succesul incepe prin a incepe.

    In cautarea fericirii

    Înţelege că adevărata fericire sălăsluieşte în tine.
    Nu pierde timp şi efort căutând pace şi mulţumire şi bucurie
    în lumea din afară.

    Nu uita că adevărata fericire este în a oferi,
    nu în a primi.

    Împarte. Zâmbeşte. Îmbrăţişează.
    Fericirea e un parfum ce nu poate fi pus pe alţii
    fără să nu te stropeşti puţin şi pe tine.

    Dulci lacramioare..

    Dulci lacrimioare
    Ce taină-ascundeţi voi,dulci lăcrimioare,
    Şi-ntre petale cât suspin aţi strâns?
    Pe-acest pământ cândva afla-vom oare
    Ce dor sublim e-n ochii ce v-au plâns?

    Copii ai unei taine fără nume,
    Acorduri dintr-un cântec fără glas,
    Cu raza voastră, tainică minune,
    Privirii daţi prilejuri e popas.

    Când trandafirii reci şi-aruncă-n zare
    Parfumul lor de vis îmbătător,
    Voi străluciţi curate pe cărare
    Umbrind fără să ştiţi misterul lor.

    Căci tineri văd în voi lumina vieţii
    Şi inocenţa fetei ce-o iubesc,
    Şi în răcoarea blândă-a dimineţii
    Să vă privească-o clipă se opresc.

    Iar tinere cu ochi de-albastre unde
    V-admiră cu un dor nemărginit,
    Căci ce poveste oare poate-ascunde
    O lacrimă ce-n floare s-a-mplinit?

    Dar taina voastră încă n-are nume,
    Căci glasul vostru-n veci răsună mut,
    Şi poate niciodată nu veţi spune
    Din al cui ochi voi, lacrimi, aţi căzut.