sâmbătă, 8 mai 2010

A fi mamă - cea mai înaltă chemare



Fiii ei se scoală şi o numesc fericită, bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude. (Proverbe 31,28)
Un bine cunoscut proverb modern spune: "Mâna care mişcă leagănul conduce lumea." Deşi ambii părinţi sunt responsabili în mod egal pentru educaţia copiilor, o mai mare responsabilitate cade adeseori asupra mamei. Cred că mamele sunt temelia pe care este construită civilizaţia. Ele au un impact profund asupra dezvoltării morale şi spirituale a copiilor, influen­tându-i spre bine sau spre rău. Mamele sunt oglinda în care copiii se văd pe ei înşişi. Ele au rolul de a păstra în siguranţă inimile copiilor, plantând cu grijă seminţele adevărurilor Bibliei, astfel încât să prindă rădăcini.
Pentru copii, mamele stau pe aceeaşi treaptă cu Dumnezeu. Ele se îngrijesc de hrana lor. Afecţiunea şi sacrificiul sunt roluri-cheie în mâna mamelor. Copiii au nevoie şi de disciplină, de dragoste şi de apreciere sănătoasă, care să le dezvolte stima de sine. Mintea unui copilaş este ca un burete, gata să absoarbă totul. Cercetările arată că, până la vârsta de trei ani, conceptele de bază ale copilului cu privire la ceea ce este bine sau rău sunt în cea mai mare parte conturate. În timpul acestor trei ani, mama ar trebui să petreacă mai mult timp cu copiii ei. Dar adeseori egoismul, materialismul, dorinţele, nevoile sau o mulţime de alte lucruri devin prioritare în viaţă, iar copiii ajung să se strecoare şi ei cumva printre acestea. Copiii învaţă din ceea ce văd şi aud. De aceea, mama trebuie să-i înveţe cinstea, integritatea, credinţa, dragostea, dreptatea şi sfinţirea prin exemplul propriu, prin viaţa pe care o trăieşte. Această influenţă va fi resimţită în toate familiile şi în societate. Dacă toţi părinţii şi-ar face partea cu credincioşie ar fi mai puţine probleme de genul: adolescente însărcinate, violenţă şi droguri.
Lee Strobel descrie ziua tipică a unei mame. Fiul ei de trei ani era pe urmele ei oriunde mergea şi ea nu-şi putea face treaba. De câteva ori s-a împiedicat de el. I-a sugerat câteva activităţi care să-I ţină ocupat, dar el i-a spus că vrea să stea cu ea. Ajunsă la disperare, mama l-a întrebat de ce vrea să stea cu ea. El i-a răspuns: "La Şcoala de Sabat, instructoarea mi-a spus că trebuie să merg pe urmele lui Isus, dar pe El nu-L pot vedea, aşa că merg pe urmele tale."    .
Suntem noi modele demne de urmat pentru copiii noştri? Cineva spunea:
"Nu creştem copiii pe care îi vrem, ci copii aşa cum suntem noi, părinţii". Copiii fac mai degrabă ceea ce văd decât ceea ce aud. Trebuie să-i modelăm corect; să nu avem standarde duble, care să-i arunce în confuzie. Fie ca Dumnezeu să le binecuvânteze pe toate mamele pentru a-şi împlini înalta lor chemare.

    Margaret  Nathaniel

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu