duminică, 21 februarie 2010

Toata casa mea

B. BURTESCU
Doamne,
Ce minunat ai putut să fii
Când Te-ai gândit să faci o mică-mpărăţie de iubire
Din bunici,
Din tată şi mamă şi nişte copii
Sărbătoare a vieţii,
I-ai adunat în jurul unei vetre,
I-ai strâns în jurul unei pâini…
Este lucrul cel mai frumos ce Ţi-a ieşit din mâini
Şi pentru cine ştie să-nţeleagă,
Această minune pe care-o numim „casa noastră”
Este frumoasă numai întreagă.

Dacă ne-ar lipsi bunicii
Am fi fără glorie
Ca un popor fără istorie…
Dacă ne-ar lipsi ăştia mici
Ni s-ar stinge orice viitor
Căci noi ne auzim mereu spre cer în paşii lor…
Dacă nu s-ar mai întoarce tata
De la treburi, de-afară, pe umeri cu seninul, cu zloata
Cât de trist ar fi băiatul,
Cât de nemângâiată ar rămâne fata…
Stâlpul casei s-ar frânge
Privelişte de care şi îngerii ar plânge,
Dacă mama ar pleca sau n-ar mai veni
Inima casei s-ar opri…

Frumos ne amintim de Abraam care zicea
„Eu şi toată casa mea”…
Frumos ne amintim de Moise
Când repeta lui Faraon mereu
„Noi şi tot ce este al nostru
Vom merge să slujim lui Dumnezeu”…

Este-nserare
Şi parcă se-aud dinspre cer osanale
De ce-o fi printre îngeri atâta sărbătoare?…
Fiindcă pe pământ, un copil
Se roagă pentru sora lui mai mică
Pentru fratele lui mai mare…

Este spre miez de noapte
Dar ce bucurie o fi printre stele
De nu poate s-adoarmă niciuna dintre ele?
Fiindcă aud dinspre pământ nişte şoapte
E o mamă ce se roagă cu lacrimi fierbinţi
Să-i fie copiii cuminţi….

E de cu zori
Dar luceferii parcă abia acum se aprind
Ca nişte cereşti veghetori
Lumina, garanţie grăbesc să-şi trimită
Spre fruntea unui tată ce în rugă
Cere să-i fie casa ocrotită….

Doamne,
Mai mult decât pentru apă şi pentru pâine
Pentru ai mei care sunt
Pentru ai mei ce vor veni
Fiindcă ştiu că nu departe, într-o zi,
Tu mă vei întreba:
„Unde ţi-e turma pe care ţi-am încredinţat-o?”
Iar eu vreau să-Ţi răspuns frumos: „Doamne, iat-o”
Şi Tu să-i treci pe toţi la dreapta Ta….

Aşa adesea mă surprind plângând de bucurie,
Visând că sunt în marea Ta împărăţie
Şi casa mea întreagă acolo lângă Tine…
Bunicii, cu înţelepciunea lor despre ce-i bine
Şi tata, cel ce-a fost cu truda pe pământ
Şi mama, cu iubirea, şi fraţi, surori, toţi sunt
Şi copilaşii, iată-i, pe nume noi îi chem
Că le va fi vreun rău, nu mă mai tem….

Numai de-un singur gând m-aş tulbura
Că-mi va lipsi de-acolo cineva…

De-aceea-n fiecare seară şi-n fiecare zori de zi
În inimă mi-i strâng pe toţi
Şi-i fac mănunchi de bucurii….
Cu îngerii îi fac prieteni
Şi-i plimb frumos din stea în stea
Şi-i trec prin cântecul iubirii:
Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,
Şi mută-n ceruri toată casa mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu