Albrecht Durer

    Astazi, iubitorii de arta sunt familiarizati cu tabloul "Maini la rugaciune"al marelui artist german Albrecht Durer. Mainile nu sunt mainile gingase ale unei femei frumoase... Nici pe departe nu sunt perfect estetice, ele sunt grosolane, sunt mainile batatorite ale unui muncitor... Aproape ca oricine ar trebui sa se intrebe de ce un artist asa de talentat ca Durer, care ar fi putut alege drept model ceva mai perfect, totusi a pictat asemenea maini...
 Este de fapt o poveste uimitoare care explica alegerea artistului. Cu multi ani in urma, cand Durer a inceput sa studieze arta, el impartea camera cu un alt student ambitios. Dar amandoi erau saraci. Ei erau gata sa lucreze orice pentru ca sa se poata sustine financiar, si singurul timp pe care il puteau consacra artei era intre aceste corvezi...
 Dar vremurile s-au stramtorat si mai tare, si au trebuit sa ia amandoi o decizie foarte importanta. Au vorbit impreuna, si au fost de acord ca este mai intelept ca unul din ei sa munceasca tot timpul, pentru ca celalalt sa se consacre pe deplin artei. Apoi, cel care isi va completa pregatirea, sa poata sustine pe celalalt, care muncise pentru el pana atunci, ca si el sa-si termine studiile...
 In spiritul unei generozitati lipsite de orice umbra de egoism, cel mai mare a hotarat ca Durer sa fie primul dintre ei doi care sa se consacre studiului. Trudind multe ore, si facand cele mai grele munci, el a reusit sa castige atat cat sa sustina existenta pentru amandoi, in timp ce colegul sau mergea la cursuri cu regularitate. Si a avut satisfactia de a vedea talentul lui Durer dezvoltandu-se sub ochii sai.
 Si a venit timpul cand tanarul Durer a invatat tot ce se putea... El si-a facut un renume in lumea artei si acum era drept sa-l ajute si pe colegul sau. Dar, sarmanul de el!... Cand s-a intors la scoala, a facut o descoperire zdrobitoare: Anii plini de truda i-au periclitat mainile. Incheieturile erau umflate, degetele erau tepene si neindemanatice, incat nu mai putea sa faca acele fine trasaturi de pensula, pe care trebuie sa le faca un artist... Cu inima franta a abandonat visul lui indelung nutrit in suflet si a parasit scoala. Pentru Albrecht Durer, situatia critica a prietenului sau a fost cauza unei mari amaraciuni. Artistul n-a putut sa uite niciodata ca sacrificiul sau i-a facut posibil succesul. Durer a fost foarte renumit la timpul sau si a avut un mare numar de urmasi.
 In onoarea prietenului sau, Durere s-a decis sa-i picteze mainile. Cu multa rabdare, vechiul sau coleg a pozat pentru ca marele artist sa imortalizeze acele maini pe panza. Degetele erau indoite si ingrosate, si venele proeminente aratau anii indelungati de munca neobosita. Dar acele maini erau inca frumoase pentru Albrecht Durer. Si le-a pictat asa cum le vazuse adesea, si anume in rugaciune pentru propriul sau succes.
 Daca Durer ar trai astazi, ar fi placut impresionat pentru faptul ca acest tablou,"Maini la rugaciune"este apreciat de multi ca fiind cea mai mare capodopera a sa.
 By Vincent Edwards, These Times, August 1958.