joi, 10 aprilie 2014

Inima mamei


                                                                               
                                                                              Mureşan Niculina

Inima mamei cine o ştie?
De vrei s-o cunoşti, gândeşte aşa:
E multă iubire, dar şi întristare
Atunci când copiii greşesc cu ceva.
Inima mamei e şi suferinţă,
Şi griji, şi speranţe, şi rugă, şi dor.
Când pleacă copiii şi casa-i pustie,
Inima mamei oftează uşor.
Atât cât mai bate, inima mamei
N-aşteaptă palate şi nici avuţii.
Ce-aşteaptă? E simplu.
Putină-ngrijire, caldură, iubire,
 
Şi sigur aşteaptă respect de la fii !


Un comentariu:

  1. Salut!
    Pentru că îmi place blogul tău, m-am înscris. Te invit pe http://primacarteblogdinromania.blogspot.se/ poate ai plăcerea să o citeşti şi să te înscrii…
    O viaţă frumoasă îţi doresc!

    RăspundețiȘtergere