Inteleptul poate fi bogat

Nimeni nu a condamnat înţelepciunea la sărăcie. Filozoful va avea parte de mari bogăţii, dar acestea nu vor fi sustrase de la cineva, nici nu vor fi mînjite cu sîngele altuia, ci vor fi dobîndite fără să aducă atingere cuiva, fără profituri murdare, iar cheltuirea lor va fi la fel de onorabilă precum obţinerea lor; din cauza lor nu va ofta nimeni, afară de invidioşi. Sporeşte-ţi bogăţia atît cît pofteşti; este onorabilă dacă, deşi cuprinde mult din ceea ce fiecare ar vrea să numească drept al său, nu cuprinde nici un lucru pe care vreun om ar putea să îl numească drept al său.

2. Înţeleptul nu se va retrage dinaintea bunăvoinţei sorţii şi moştenirea dobîndită prin mijloace cinstite nu îi va da nici motiv să roşească, nici să se fălească. Va avea totuşi de ce să se fălească dacă, deschizîndu-şi casa şi lăsînd întreaga cetate să îi vadă averea, va putea spune: „Dacă cineva recunoaşte ceva ce îi aparţine, să şi-l ia înapoi.” O! Va fi un bărbat mare, bogat pe deplin, dacă după aceste cuvinte va avea tot atît! O spun: dacă a permis, fără risc şi fără grijă, poporului să îi cerceteze casa, dacă nimeni nu a găsit ceva la el, pe care să îşi oprească mîinile, atunci va fi, cu deplină îndrăzneală şi la vedere, bogat.Seneca

(din De uita beata, traducere din latină de Vichi Dumitru)