Inima mamei

                                                                               
                                                                              Mureşan Niculina

Inima mamei cine o ştie?
De vrei s-o cunoşti, gândeşte aşa:
E multă iubire, dar şi întristare
Atunci când copiii greşesc cu ceva.
Inima mamei e şi suferinţă,
Şi griji, şi speranţe, şi rugă, şi dor.
Când pleacă copiii şi casa-i pustie,
Inima mamei oftează uşor.
Atât cât mai bate, inima mamei
N-aşteaptă palate şi nici avuţii.
Ce-aşteaptă? E simplu.
Putină-ngrijire, caldură, iubire, 
Şi sigur aşteaptă respect de la fii !