N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
De n-ai fi râs, n-ai fi ştiut să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mîna ta n-ai unge răni străine,
N-ai jindui după un colţ de rai,
De n-ai purta un strop de iad în tine.
Şi nu te-nalţi în slăvi, dacă nu cazi
Cu fruntea grea în pulberea amară,
Iar dacă-nvii în zîmbetul de azi,
E c-ai murit în lacrima de-aseară...
Mă bucur mult că l-ai descoperit pe Gyr," lacrima zîmbetului lui dumnezeu, pe lespedea de sânge a închisorilor". Merită invăţată şi murmurată poezia lui ca pe o rugăciune!
RăspundețiȘtergereIl citesc de mult ,imi plac poeziile lui ,sunt pline de substanta si profunzime.
RăspundețiȘtergere