Să râzi mult şi des; să câştigi respectul oamenilor inteligenţi şi afecţiunea copiilor; să obţii aprecierea criticilor corecţi şi să înduri trădarea prietenilor ipocriţi; să apreciezi ceea ce este frumos şi să descoperi ce este mai bun în fiecare; să laşi în urma ta o lume un pic mai bună, fie printr-un copil sănătos, fie printr-o bucată de grădină, sau printr-o condiţie socială îmbunătăţită; să ştii că măcar un suflet a respirat mai uşor pentru că ai trăit tu. Asta înseamnă că ai reuşit.
— Ralph Waldo Emerson
luni, 3 ianuarie 2011
duminică, 2 ianuarie 2011
Viata lunga si fericita
Astazi,din intamplare am gasit o carte interesanta,despre viata unor oameni care traiesc in Hunzia,un tinut al Pakistanului de rasarit.Cartea se numeste "Secretul sanatatii tribului Hunz" - Renee Taylor. Ceea ce e surprinzator si cu totul iesit din comun este faptul ca,acesti oameni reusesc sa traiasca peste o suta de ani intr-o stare de sanatate fizica si mentala de exceptie.
In randul lor nu se gasesc oameni care sa fie bolnavi de cancer,boli cardiovasculare copiii lor nu fac bolile copilariei,nu folosesc banii,nu platesc impozite,nu sunt inchisori,nu sunt divorturi,nu sunt magazine,traiesc o viata simpla si naturala,nu-i asa ca este ceva nemaiauzit??Dar nu am de gand sa va povestesc toata cartea ,daca v-am facut curiosi o gasiti:http://www.scribd.com/doc/15922864/Renee-Taylor-SECRETUL-Vietii-Tribului-HUNZA.
vineri, 24 decembrie 2010
joi, 23 decembrie 2010
Cantec femeiesc
de Adrian Păunescu
Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lânga femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.
Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâtia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Asa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…
Aşa suntem femei lânga femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.
Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâtia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Asa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…
duminică, 19 decembrie 2010
Show video
Vizionati primul show video al Ligiei Pop.Ea va prezinta o delicioasa salata de avocado cu sfecla rosie.
Ligia, felicitari!!
Ligia, felicitari!!
vineri, 19 noiembrie 2010
Imnul vietii
de Maica Tereza
Viata este o sansa, accept-o!
Viata este frumusete, admir-o!
Viata este bucurie, gust-o!
Viata e un vis, transforma-l in realitate!
Viata este o sfidare, infrunt-o!
Viata este datorie, indeplineste-o!
Viata este joc, joaca-l!
Viata este pretioasa, ai grija de ea!
Viata este o bogatie, conserv-o!
Viata e iubire, bucura-te!
Viata este mister, descopera-l!
Viata e promisiune, umple-o!
Viata e tristete, depaseste-o!
Viata este un imn, canta-l!
Viata e o lupta, accept-o!
Viata este aventura, risc-o!
Viata este fericire, merit-o!
Viata este viata,apar-o!
vineri, 5 noiembrie 2010
Ultima poezie
De la un cardiac, cordial
Adrian Paunescu: in serviciul dv.
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.
Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)